Adrian Creta

Astazi, 14 iulie, Madalina Manole a decis sa paraseasca aceasta viata…Pur si simplu, a decis singura, si atat…Nu a contat ca era una din vocile apreciate ale muzicii romanesti, ca avea o familie fericita, si un copil pe care si l-a dorit atat de mult…Si-a luat soarta in maini, si a cedat…S-a sinucis…Sau cel putin cam asta e ipoteza pe care merg anchetatorii…    

Sunt oameni care o vor condamna pentru gestul de a-si fi luat viata…Altii o sa o compatimeasca…Altii o sa o inteleaga…Sunt oameni si oameni…

Dar pana la urma ce este sinuciderea? Ce drept avem sa ne luam singuri viata pe care Dumnezeu ne-a oferit-o? De ce o facem, mai ales daca avem tot ce ne trebuie? E omul raspunzator pentru viata lui?

Este sinuciderea un pacat? Un act de curaj? Si unul de lasitate? Variante care, in opinia mea, sunt perfect valabile. Un psiholog ar putea da mai multe raspunsuri la un asemenea gest.

E un gest de condamnat totusi? Avem dreptul sa judecam? Nu, in nici un caz…Cauzele sunt multe, si nimic nu ne da dreptul sa il hulim pe cel care decide sa isi ia singur viata…Si stiti de ce? Pentru ca in majoritatea situatiilor nu facem deosebire intre cazuri. De ce este mai vinovat cel care isi ia viata brusc, cu un streang, pistol, sau un pumn de medicamente, de cel care ani la randul isi ineaca organismul in tigari sau alcool? Acesta din urma, prin ceea ce face zilnic nu se cheama ca se sinucide?

Cat despre cea de la care am pornit articolul, Madalina Manole nu avem voie sa ii judecam gestul, ci doar sa ne-o amintim asa cum a fost pana la a face acest pas. Ramane doar alegerea ei. Dumnezeu sa o ierte!

……………………………….
SINUCIDEREA: “Act prin care un individ isi provoaca propria moarte. Sinuciderea este un fenomen complex, ce depaseste cadrul psihiatric la care este redus frecvent, in masura in care se pune problema libertatii omului si a optiunilor sale (inclusiv cea de a muri). Sinuciderea, cea de a patra cauza de mortalitate generala, a doua cauza de mortalitate la adolescenti (dupa accidentele de circulatie), ramane o problema sociala grava, ale carei mecanisme si granite sunt adesea foarte dificil de deslusit”.

Madalina Manole-A fost iubire

 E varaaaaaaaaaaaa…E vacanta, sau concediu, dupa caz. Perioada in care bateriile se incarca (sau asa ar trebui). Uiti de tot si de toate. Suntem cu cei dragi sau singuri…Ne realxam in locuri linistite, sau aglomerate, tot aia e…sa ne simtim bine, asta e cel mai important.

Mare sau munte…In tara, sau in strainatate. Totul depinde de buget…dar in ultima perioada, deseori gaseai oferte de vacanta mai ieftine oriunde altundeva decat in tara ta…Si asa e de frumoasa Romania!!! Zicea cineva: “pacat ca e locuita”…Eu nu zic asta, ci doar sa devenim un pic mai decenti cand vine vorba despre turism…S-ar putea trai bine din turism, la noi in tara…Maramuresul, Bucovina, Oltenia, Dobrogea, Transilvania…Carpatii, Marea Neagra, Delta…Hai ca si cei mai pesimisti dintre noi tot gasesc ceva frumos in Romania…

Dar fie afara, fie acasa, vacanta tratata cu toata seriozitatea…ca nu e lunga, dar suficienta, daca o pregatim cum trebuie…Va urez sa aveti o vara reusita, o vacanta mai buna decat cea de anul trecut, si, evident, nu atat de perfecat ca cea de anul viitor…Pentru ca si la anul valurile marii, sau vantul de pe crestele muntilor va asteapta…Respectati-le ca sa fiti respectati…Si atunci an de an va veti bucura de ele…  

Te naşti, trăieşti şi mori…Că te naşti pare magnific. Că trăieşti (indiferent cum) e o necesitate. Dar că mori…vorba unora: “cu o moarte suntem toţi datori”…Crud, însă real. Ce se întamplă după? Nimeni nu ştie, important e însă ce ai făcut înainte. Iar înainte, printre lucrurile pe care eşti obligat să le faci este şi acela că trebuie să înveţi să mori. Decent sau grandios tot aia e. La fel cum de indiferent este (din punctul meu de vedere) cât de mult sau de puţin eşti apreciat după moarte. Pe cine mai incălzeşte sincer? Hai să ne bucurăm împreună de ce avem…puţin sau mult, este neimportant. Că după aia se alege praful (şi la propriu şi la figurat).

.…………………………………….
“Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce…
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Ne’ndurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări…
Pot să mai re’nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!”

Mihai Eminescu, 1883, Oda (in metru antic)

Majoritatea dintre noi cautam solutiile pertinente sa ne facem cat mai placuti, cat mai agreabili, cat mai “funny”, cat mai ofertanti…la serviciu. Nu ne gandim insa la reversul medaliei. Asa, de amorul artei, am gasit pe net cateva propuneri pentru a deveni…INSUPORTABIL la locul de munca. Daca aveti tupeu, sau prea multa adrenalina va invit sa incercati:

* Ignora primii cinci colegi care iti dau “buna dimineata”.

* Incepe ziua de lucru prin a potrivi toate ceasurile din firma. Nu conteaza ca sunt in alte birouri si nici ca sunt agatate la 2,5 m inaltime pe perete.

* Mergi in lateral spre copiator sau batand pas de defilare.

* Adreseaza-te cat mai incoerent poti unui subordonat si sfarseste fraza intrebandu-l “Ai inteles ? N-as vrea sa fiu nevoit sa-ti spun a doua oara!’

* Intra intr-un birou in care niste colegi tin o sedinta si, in timp ce toata lumea te priveste cu iritare crescanda, stinge si aprinde lumina repede, de vreo zece ori.

* Timp de o ora adreseaza-te tuturor celorlalti cu “Gigel”.

* Pleaca din mijlocul unei intalniri importante, dar nu inainte de a anunta pe toata lumea ca te duci la WC sa faci treaba mica.

* In timp ce colegul de birou e plecat la masa, muta-i scaunul in lift.

* Noteaza in agenda unui coleg: “Ora 10 a.m. – sa nu uit sa verific cum imi sta in colanti”.

* Umbla cu tastatura in brate prin firma si abordeaza orice coleg “nu vrei sa facem schimb?”

* Repeta urmatorul dialog cu aceeasi persoana de cel putin zece ori, la intervale scurte “Auzi si tu ? Ce? Gata , nu se mai aude!”

* Vorbeste cu accent (frantuzesc, moldovenesc, ardelenesc) in mijlocul unei conferinte importante.

* Gaseste aspiratorul si fa curat numai in jurul biroului tau. Cel putin doua ore.

* Intreaba-ti singura colega necasatorita, cel putin la doua zile, “Da’tu nu te mai mariti?”

* Nu uita ca atunci cand pleci seara de la birou sa le urezi celor care mai au de lucru “Noapte buna !”

Probabil n-o sa poti sa-ti stergi ochelarii de cravata sefului. Dar poti altceva: cand te roaga sa-i aduci un raport , spune-i “Numai o clipa , sa ma incalt la loc !”

……………….

E? Va tine??                    

…la sfârşit de aprilie 2010

Keba – Cvecar

Scriam prin ianuarie anul trecut pe un blog de sport un material care era realist prin solutiile oferite, si care si azi e suficient de actual. Iata-l…

“Criza financiara! Nu mai sunt fonduri! S-a ajuns la fundul sacului! Nu se mai poate face performanta!…” etc. Sunt strigatele de disperare ale sportului romanesc in general, si cel aradean in special.
Investitorii, sau posibilii investitori au problemele lor acum, si nicidecum sa se gandeasca la a mai oferi sprijin sportului.
Si toata lumea se lamenteaza, pentru ca nu gasesc domenii din care ar putea veni bruma de bani pentru ajutorarea sportului.
Dar nimeni nu se gandeste realist, la adevaratele variante de sprijin.
Acestea pot veni din domenii pana acum deloc apreciate, dar care, indiferent de criza, isi desfasoara activiatea in conditii normale.
In aceasta categorie ar putea fi incluse….pompele funebre.
Pentru ca, in ciuda unei prime impresii negative, cand auzi de asa ceva, firmele de pompe funebre sunt o solutie in situatia de criza.
Ce mai conteaza ca pe tricouri vor fi inscrise cu fond negru nume de firme ce isi defasoara activitatea intr-un domeniu macabru?…Ce conteaza cand banii vin, si salariile pot fi platite, din servicii deloc placute, dar necesare?…Ce mai conteaza cand performanta va putea fi recompensata, dintr-o investitie de…bun simt?…
Pentru ca pana la urma e vorba despre bani castigati in mod cinstit…
Si ca o ironie de final: sportul aradean (si nu numai el) ar putea fi salvat de…pompele funebre!!!

Ma plictiseam, cum o faceti si voi de atatea ori, pe net, si simteam nevoia sa-mi descretesc fruntea un pic…Si am gasit o serie de anunturi haioase, din care o parte le impartasesc cu voi…Sper sa va placa. Sa aveti o zi buna…

……………………………………………………………..
- Batrinel pervers cumpar apartament in zona verde, aproape de scoala sau gradinita.
- Cadru militar, genist, caut loc potrivit unde sa explodez materialul colectat in 4 ani de
activitate pe cont propriu.
- Posesor stoc de faianta caut loc de depozitare.
- Pensiune agroturistica inchiriez capitze de fin cu ora.
- Schimb viata de vagabond pe d-aia de baiat insurat. Ma declar prost.
- Schimb nevasta grasa cu aparat radio Selena
- Plimb nasoale prin oras, scot in cluburi, la bairame, etc. Plata cu ora.
- Salon de masaj erotic, oferim servicii suplimentare. Faringe si intestin gros.
- Castrez porci. Referintele vor fi furnizate la cerere de catre doi fosti soti.
- Faiantar autorizat renovez bai, bucatarii, WC-uri publice, etc.
- Vand butelie de aragaz cu reseu si frigider.
- Consumati cu incredere supa de pasare vegetariana.
- Esti analfabet? Scrie-ne azi si te ajutam pe gratis.
- Prajitor de paine: Un cadou apreciat de intreaga familie. Arde painea automat.
- La un concurs de animale, in cadrul unei sarbatori agricole, s-a afisat programul:
-ora10.00-prezentarea invitatilor
-ora12.00-prezentarea animalelor
-ora14.00-masa comuna
- Nu trimiteti copii la umplut cu sifoane.
…………………………………………………………….
Si acum cireasa pe tort…

VAND NEVASTA MODEL SPORT…
AN FABRICATIE: 1983
Al doilea proprietar, certificat in regula, productie autohtona
CULOARE: roscata
DOTARI (full option): suspensii super, portbagaj mare, faruri bleu-ciel, grila radiator rosie bombata, air bag-uri frontale excelente
STARE FUNCTIONARE: f. buna, putin uzata (cam de 2 ori pe saptamana, dar duce mult mai mult)
CAI PUTERE: poate sa tina o herghelie
STARE CAROSERIE: putin atinsa – a fost un mic accident cu un vecin care nu
s-a asigurat (daca sunt sau nu sunt acasa) si a intrat in ea
ACCESORII: una de 3 ani si una de 5 ani
PRET: negociabil
ROG SERIOZITATE

Ma uit in dreapta si vad muntele…Baza, apoi ceata deasa si varful…Zambesc, e acelasi Kilimanjaro pe care l-am cunoscut dintotdeauna…Dar e cald afara, chiar zapuseala…Dar la ce sa ma astept cand in jurul meu mustesc mlastinile, savana este stapana absoluta, iar acacia si palmierii sunt destul de rari…Si atunci stau la umbra soarelui dogoritor, cu care masai sunt obisnuiti aici in Amboseli…

Undeva in spate, elefantii, cu monumentalele lor siluete, isi aroga pe drept denumirea de regi ai parcului. Astept cu nerabdare sa vina seara, apusul este intotdeuna magnific, iar linia orizontului este tot mai aproape. Kilimanjaro imi zambeste sub o nuanta de rosu aprins, de parca zapada din varf sta sa erupa. E fascinant. Unicul Kilimanjaro in toata splendoarea lui. Ajung la rau, multimea de animale isi face siesta. Nici nu au de gand sa ma bage in seama…

Si a venit seara…Linistea de peste zi se transforma intr-un regal acustic al animalelor din parc…E perfect… M-am obisnuit aici…Ma simt acasa…De fapt sunt acasa…Nimic nu ma poate scoate din acest paradis…

Nimic, si totusi se aud un zgomot enervant. E usa de la intrare, bate administratorul, care a venit sa isi ia “birul” lunar…Si ma trezesc…Pacat, visasem…Dar ce frumos a fost…

“Hristos a inviat din morti! / Cu moartea pe moarte calcand / Si celor din mormanturi / Viata daruindu-le”

Ne pregatim cum se cuvine sa primim Lumina Sfanta a Invierii Domnului. Cum, necum, trebuie sa facem tot posibilul ca macar in aceste momente rare de peste an sa uitam de griji, de egoism, de rautati, de suparari, si sa ne curatam sufletele. Sa cerem iertare cui i-am gresit, sa oferim sprijin celui care are nevoie, se ne amintim de cei care ne-au inseninat viata si care acum nu mai sunt…Saptamana Mare est aproape de final, si de noi depnde cat de multumiti vom fi sambata noaptea, atunci cand, cu Lumina in mana, vom raspunde preotului care va iesit din Lacasul Sfant: “Hristos a Inviat” – “Adevarat a Inviat”.

Sa aveti Sarbatori Fericite, si Lumina Sfanta sa va incalzeasca sufletul…

“Da, Doamne, sufletului roabei Tale, iertare pacatelor cate ca un om, cu stiinta sau fara stiinta, a savarsit in aceasta viata si-l asaza pe el in cortul dreptilor si sfintilor care din veac au placut Tie,- ca Dumnezeul milei si al indurarilor esti si esti binecuvantat in Vecii Vecilor” - fragment din Rugaciune la moartea unui prieten

Ii apreciem pe cei dragi, parinti, bunici, frati, surori, rude, prieteni abia atunci cand nu mai sunt. De ce? Sincer, habar nu am, dar e o teorie demonstrata…Si abia atunci descoperim ce rol important au avut acele persoane in viata noastra. Chiar daca vorbim despre lucruri banale la prima vedere, dar care au contat enorm…

Am perdut atatia oameni dragi, ca fiecare ar merita doua cuvinte pentru ceea ce au facut. Dar si fara acele cuvinte, fiecare dintre ei are un loc bine stabilit in suflet. Acum insa am vrut sa ma opresc asupra unui “personaj” aparte in existenta mea. O prietena, care pur si simplu, prin felul ei de a fi, m-a ajutat de atatea ori. Chiar fara sa faca nimic, doar prin prezenta ei. Poate cea mai pozitiva persoana pe care am cunoscut-o vreodata. Un om mereu cu zambetul pe buze, oricand capabil sa iti ofere o vorba buna, o incurajare. Dar…care…nedrept a parasit aceasta lume atat de devreme si mai ales atat de brutal, lasandu-ma si pe mine, ca pe atatia altii, fara bruma de echilibrul pozitiv care il oferea de fiecare data…Poate insa ca Dumnezeu avea nevoie de ea, mai mult decat egoistii de pe Pamant.

Era 4 aprilie 2009, cand Maria a decis sa ne lase singuri…sa ne lase fara zambet, putin mai tristi si cu amintirea pozitivismului ei continuu. La un an de cand Maria nu mai e, noi cei care am cunoscut-o, avem obligatia sa ne amintim de cea care a fost, si sa ii oferim gandurile nostre de multumire, cu speranta ca intr-o zi ne vom revedea.

Mari, acolo unde esti, nu uita sa zambesti asa cum o faceai cand ne erai alaturi, si pregateste-ne si noua un loc, acolo unde, prin felul tau de a fi, ne-ai ajutat sa fim mai aproape.